Poate planetele s-au aliniat prost pentru unii și au avut neșansa de a nu o întâlni pe Liliana Arnaut. Eu am fost printre norocoși. Am cunoscut-o la un târg de design românesc unde mi-a spus că afacerea ei presupune distribuirea de iubire și pace la nivel național și internațional. M-a intrigat optimisul ei. I-am propus o revedere. A acceptat fără ezitări. Așadar, ne-am întâlnit într-o dimineață de martie în centrul vechi. Era pustiu. O așteptam pe Liliana sprijinită de un gard și încercam să îmi pun la punct o strategie, un plan, o abordare. Ce voiam eu, mai exact, să aflu? Poate voiam să știu cum e posibil să îți câștigi existența din prin acest schimb valutar neavantajos pe piața mondială. Am văzut-o îndreptându-se spre mine și fiecare pas pe care îl făcea părea mai fericit decât cel pe care îl lăsase în urmă. Atunci mi-a trecut prin minte că ar putea exista posibilitatea ca această întâlnire să strice corola de minuni a lumii. Am decis să las totul să curgă, fără niciun plan.

Am crezut că o să fie greu, dar nu a fost. Vorbea ca și cum ar picta. A, da. Nu v-am spus, Liliana pictează. Ea spune că pictează mesaje motivaționale. Așa este. Pe lângă faptul că în centrul operelor ei sunt scrise mesaje cum ar fi cel pe care l-am luat și eu de la ea, „Home is where the heart is”, desenele din jurul lor sunt produsul fericirii ei – o să vedeți mai jos. Lucrează ore, chiar zile, în șir pentru a finaliza o pictură care va sfârși pe frigiderele, desktop-urile sau pereții din casele noastre. Iar acum, în martie, donează jumătate din câștigul ei Asociației Sonia Maria.

Cum spuneam, da, vorbea cursiv și nimic nu părea pregătit dinainte. Nici nu era. Era Liliana care vorbea despre iubirea ei pentru artă, despre culori, despre Basarabia, despre București. Liliana Arnaut: „am o stare de fericire cumplită”.

Citește tot interviul aici >>